Nu este pe lume o soarta mai nemiloasa şi cruda decat soarta unui orb.Sa traiesti mereu intr-o nesfarsita noapte,sa nu poti vedea maretia unui apus de soare,sa nu poti gusta frumusetea unei zile de mai,cand totul e numai floare si lumina,sa nu vezi chipurile celor scumpi din jurul tau,un tata,un prieten,un binefacator,atatea frumuseti ale naturii care incanta si inveselesc inima omului.
Sunt atatea lucruri frumoase de spus despre lume,incat nu mi-ar ajunge o viata de om sa le pot descrie.Dar uneori nu trebuie neaparat sa vezi ca sa te bucuri de minunile naturii,caci bucuriile vietii nu constau numai in verbul "a vedea".Inchide ochii pentru o secunda,fa-te orb,si incearca sa simti toate aceste bucurii.Bucuriile se simt,nu se vad.
Dar nu e pacat oare de cei ce au acest dar si nu-l folosesc cum trebuie,ci il folosesc pentru a vedea doar jumatatile goale ale paharului sau defectele neretusabile ale umanitatii?Cu toate acestea,pentru cei nevazatori e mai bine sa ramana asa,ei sunt lipsiti de a vedea zi de zi toti oamenii intr-o graba extrem de bulversanta,infractiuni sau tot felul de lucruri urate.Pentru ca lumea nu este tocmai roz.
Si stiu asta nu de azi,de ieri,cunosc imperfectiunea lumii inca de la primii mei pasi,inca de cand,de mana cu mama mergeam spre gradinita si priveam oamenii grabiti si stiam ca nu sunt perfecti,stiam ca nu sunt roboti,desi privindu-i,asa pareau.
Mai tarziu am inteles ca toate au un pret.Trebuie sa fii sanatos,sa mananci bine,sa ai o viata linistita ca sa te poti bucura de toate aceste lucruri,care pentru noi cei ce inca mai putem zari lumina soarelui sau auzi alarma ceasului de dimineata,par lucuri atat de neinsemnate.
Ca sa ai parte de o lume perfecta,nu trebuie sa auzi sau sa vezi neaparat,ci iti poti crea o lume perfecta foarte usor.Si poate perfecta este clipa cand ai langa tine doi parinti sanatosi,o sora sau un frate cu care sa te intelegi,un suflet care sa te iubeasca si sa te inteleaga asa cum esti.
Daca te intrebi cand oare viata ta va fi perfecta,raspunde-ti printr-un telefon dat celor dragi,printr-o floare daruita mamei sau printr-un zambet tipului ciudat de la coltul strazii.Randuri frante din fragmente de povesti ale clipei de suflet,randuri imperfecte in cautarea perfectiunii care nu se doreste sa vina.Nu te teme daca nu esti ca ei,nici ei nu vor putea vreodata sa fie ca tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu