miercuri, 18 aprilie 2012

Erase me.


De ce e asa de greu pentru umanitatea asta sa dea dovada de putina empatie? Toti sunt niste egoisti superficiali care cer, cer si iar cer, iar cand vine vorba de dat se dau ei...la fund. Nu mai poti lega nimic in ziua de azi, nimic pe bune ma refer, ca de fatada sunt multe relatii. Dar mie nu imi place si nu mi-a placut niciodata sa simulez iubirea, si nu pot sa inteleg persoanele care o fac. Nimeni nu mai e multumit. Daca faci ca ei de 1000 de ori si o data, o singura data vrei sa faci si ca tine gata le sare tandara, uita de alea 1000 de ori si iti scot pe nas data aia cand voiai si tu saracu', sa fii putin autonom, sa-ti exprimi si tu idioata aia de parere, ca doar ai dreptul la ea. Cel putin teoretic ai. Toti se plang, toti au voie sa se planga, si iti reproseaza tie ca nu ai nimic. Daca stau dreapta in fata ta si nu spun nimic rau, nu inseamna ca in sufletul meu nu e nicio furtuna, nu inseamna ca atunci cand pun capul pe perna in zorii zilei nu plang pana adorm sau ca nu am momente cand pur si simplu as lua orice tren din gara sa scap de nebunia asta din oras. Nu-mi confunda tacerea cu naivitatea, si nici zambetul cu fericirea. Doar pentru ca nu vorbesc despre ce mi se intampla mie rau nu inseamna ca nu mi se intampla. Pentru astia care nu ma inghit da, e ceva maxim de tare sa stiu ca ei cred ca eu nu am nimic niciodata, dar sa ajungi sa te prefaci si in fata prietenilor buni, pentru ca daca te intreaba ce ai si le povestesti o intamplare iti spun ca te plangi? Pana mea, nu stiu unde o sa ajungem cu totii cu egoismul asta.
Vreau si eu pe cineva care sa ma inteleaga frate, oricat de complicata as fi. Sa ma asculte si nu sa aiba pretentia sa il/o ascult numai eu, si atunci cand ma asculta sa ma asculte si 5 minute si o zi intreaga daca e nevoie, fara sa strambe din nas sau sa imi scoata ochii ca "ma plang", ca nu ma plang si nu m-am plans vreodata, cel putin nu in maniera aia miloaga pe care o urasc. Vreau pe cineva care sa fie capace sa ofere cat ofer si eu, macar jumate din cate as putea eu sa ofer, pentru ca am multe de oferit in spatele ecranului asta de robot fara sentimente asa cum ma afisez de obicei. Si vreau ca persoana asta sa nu profite de bunatatea mea, asa cum au facut toti cand au observat cate am de oferit. Nu cred ca cer prea mult. Sau cer? Haha, acum par si eu o egoista superficiala care cere, dar nu e asa, pentru ca eu ofer dublu fata de cat primesc, asta e diferenta. Si uneori, sa faci diferenta e bine. In viziunea cui ii pasa. Mai degraba as ajunge sa ma blazez decat sa ma distrug.