Orice început are şi sfârşit. Şi orice sfârşit e un nou început. Wow, you don't say. Urăsc când totul se termină, e ca şi cum te chinui să faci un castel de nisip, şi te chinui, şi te tot chinui, uneori singur, alteori ajutat de persoanele pe care le iubeşti, şi fix când e totul perfect vine un val de ăla şi-ţi strică tot. Şi rămâi aşa, ca fraieru', şi te uiţi în gol, parcă refuzând să crezi că aşa ceva s-a întâmplat. Şi vorbesc de despărţiri pentru că, de ceva vreme încoace vin în serie. Feţe pe care le văd, caractere de care mă îndrăgostesc, prieteni pe care trebuie să îi las în urmă, şi tot felul de lucruri asemănătoare. Şi uite-aşa se duc nopţi şi mă trezesc că e ceasu' 4 iar şi eu nu dorm, şi uite-aşa se duce şi ultima ţigară din al nu-ştiu-câtelea pachet şi eu nu îmi dau seama, şi uite-aşa se duce şi ultimul strop din sticla pe care am jurat că n-o s-o deschid. Dar e inevitabil. So...let it pour. Cheers.
